1 |i le spunea \i ucenicilor S[i: „Era un om bogat care avea un iconom; \i acesta i-a fost p_r_t c[-i risipe\te avu@iile. 2 |i chem_ndu-l, i-a zis: Ce-i asta ce-aud eu despre tine? D[-mi socoteala iconomatului t[u, fiindc[ nu mai po@i fi iconom. 3 Iar iconomul \i-a zis ]n sine: Ce-am s[ m[ fac, c[ st[p_nul meu ]mi ia iconomatul?: s[ sap, nu pot; s[ cer\esc, mi-e ru\ine… 4 |tiu ce-am s[ fac pentru ca, atunci c_nd voi fi scos din iconomat, ei s[ m[ primeasc[ ]n casele lor. 5 |i chem_nd, c_te unul, pe fiecare din datornicii st[p_nului s[u, i-a zis celui dint_i: C_t ]i e\ti dator st[p_nului meu? 6 Iar el a zis: O sut[ de m[suria de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-@i zapisul, a\az[-te \i scrie repede cincizeci. 7 Dup[ aceea i-a zis altuia: Dar tu, c_t e\ti dator? El i-a spus: O sut[ de m[surib de gr_u. El i-a zis: Ia-@i zapisul \i scrie optzeci. 8 |i st[p_nul l-a l[udat pe iconomul cel nedrept, fiindc[ a lucrat ]n@elep@e\tec, c[ci fiii veacului acestuia sunt mai ]n@elep@i ]n neamul lor dec_t fiii luminii.
9 |i Eu v[ spun: Face@i-v[ prieteni prin bog[@ia nedreapt[, pentru ca, atunci c_nd ea v[ va lipsi, ei s[ v[ primeasc[ ]n corturile cele ve\nice. 10 Cel ce este credincios ]n foarte pu@in, \i ]n mult e credincios; \i cel ce este nedrept ]n foarte pu@in, \i ]n mult e nedrept. 11 Deci dac[ nΓÇÖa@i fost credincio\i ]n bog[@ia cea nedreapt[, cine v[ va ]ncredin@a-o pe cea adev[rat[? 12 |i dac[ ]n ceea ce v[ este str[in nΓÇÖa@i fost credincio\i, cine v[ va da ce este al vostru? 13 Nici o slug[ nu poate sluji la doi domni; c[ ori pe unul ]l va ur] \i pe cel[lalt ]l va iubi, ori de unul se va @ine \i pe cel[lalt ]l va dispre@ui. Nu pute@i s[
